Wednesday, September 7, 2016

7 Septembrie


De cum am intrat în autobuz am simțit că ceva e diferit în comparație cu alte dimineți, atmosfera e pătrunsă de o agitație înviorătoare - mai mulți oameni vorbesc între ei. După multe dimineți în care auzeam doar sunetele din trafic, această poluare fonică cu voci mă bucură.

Un contrast izbitor - pe trotuar un bărbat se deplasează cu ajutorul unei cârje mai anevoios din cauza unui picior malformat, însă cu un aer atât de vioi încât ceilalți pietoni posomorâți par infirmi.

Tuesday, September 6, 2016

6 Septembrie


Schimbare de traseu - astăzi am luat tramvaiul.

Admir Someșul, o priveliște încântătoare de care aș fi lipsită dacă nu ar fi fost lucrările de curățare de la sfârșitul săptămânii trecute. Rățuștele se lasă duse de valuri, indiferente la toată forfota mașinilor și a oamenilor. După Grand Hotel Napoca Someșul seamănă cu o imensă urnă de gunoi, ceva îngrijorător de familiar, se pare că lucrările de curățare s-au desfășurat doar în aria cartierului Grigorescu.

Alături de mine un băiețel îi spune mamei : "Mama, toată viața mea eu am mers mai mult decât am zburat, iar mie îmi place să zbor!". Involuntar mă gândesc la toți porumbeii care renunță la luxul epuizant de a zbura și aleg să meargă sau să ia transportul în comun.

image source

Friday, September 2, 2016

2 Septembrie


Dimineața a început "promițător" de activ, nu pentru mine, ci pentru cele două doamne mai corpolente și doi tineri care împing o Dacie veche. O gimnastică de neinvidiat, de care mă bucur că sunt scutită acum în autobuz.

Remarc o doamnă cu părul de foc, strâns sus, de un volum impresionant, fără nici o intenție de a jigni, dar mi se pare că părul ei seamănă cu o păpădie roșie enormă, alături de ea o doamnă blondă mai în vârstă are un aer mai cochet cu părul strâns într-un coc. Privind aceste doamne, a căror trăsături frumoase au fost maturizate de timp, îmi confirm presupunerea că îmbătrânim doar atunci când începem să ne comportăm ca niște bătrâni.

Wednesday, August 31, 2016

31 August


Ultima zi de vară. Soarele încă e darnic. În autobuz e o atmosferă semi letargică. Toți sunt pe telefoane. O doamnă se joacă, un băiat scrie un mesaj. Mulți băieții sunt cu căști și îmi aduc aminte cum, acum 10 ani, prietena mea îmi enumera cum poți face cunoștință cu cineva în transportul public, din toate mi-a rămas în minte cea cu ajutorul unei cărți: când citești o carte ținându-te de o bară rogi pe persoana cu care vrei sa faci cunoștință să îți întoarcă pagina. eReader-ele nu au înlocuit complet cărțile, deseori mai văd tineri citind cărți în autobuz, însă din păcate cred că rar ar putea ruga pe cineva să le întoarcă pagina - sunt prea mari șansele ca cel de alături să fie cu căști.

Privesc o tânără frumoasă cu nas proeminent roman și mă întreb de ce încercăm să încadrăm frumusețea în tipare, când ea poate lua o infinitate de forme inedite.

A început să cânte în autobuz I've had the time of my life. Piesa din filmul Dirty Dancing sună un pic ironic, dar și optimist, în această dimineață pentru mulți care merg acum la serviciu.

Tuesday, August 30, 2016

30 august


O dimineață obișnuită. A trebuit să trec pe la toate aparatele din autobuz pentru a reuși să-mi validez cu cardul călătoria, dar prefer o promenada, prin autobuz, plină de "obstacole" decât să caut după un bilet valid prin portofel sau geantă. Din câte vă puteți da seama sunt o persoană foarte ordonată.

Mai mulți oameni vorbesc la telefon și gândul auzit enervant de des îmi vine în minte "Cât de mult ne-au schimbat telefoanele mobile viața". Dar oare telefoanele ne-au schimbat viața? Nu dorința de a fi mereu alături de cei dragi? Ni s-a îndeplinit dorința, am învins distanțele fizice dintre noi și cei de care ne pasă, putem fi prezenți virtual oriunde, dar am devenit mai puțin prezenți fizic aici și acum, ceea ce nu ne face inautentici totuși, a fi autentic după spusele lui Mark Bowden înseamnă a trata pe toți necunoscuții cu indiferență, așa suntem "setați" implicit.

O tânără din autobuz dă dovadă de inautenticitate, ia geanta unei bătrânele cu cârjă, ajutând-o să urce, și o însoțește la un loc liber. O manifestare de bunătate spontană care demonstrează că noi alegem ce este implicit pentru noi.